Primele baze
Castelul din Praga a luat naștere în secolul al IX-lea ca sediu fortificat al puterii. Arhitectura sa inițială era de natură practică și defensivă, dar bisericile romanice și clădirile palatine au transformat-o în scurt timp într-un centru atât religios, cât și politic.
Expansiunea gotică sub domnia lui Carol al IV-lea
În secolul al XIV-lea, Praga a devenit capitală imperială, iar arhitectura castelului s-a dezvoltat pentru a se ridica la înălțimea acestei ambiții. Catedrala Sfântul Vit a fost extinsă la o scară gotică monumentală, iar noile spații ceremoniale reflectau prestigiul regal într-un mod mai evident decât înainte.
Reconstrucții în stilul gotic târziu, renascentist și baroc
După incendii, schimbări dinastice și evoluția gusturilor curții, complexul s-a transformat din nou. Sala Vladislav, proiectată de Benedikt Rejt, a adus cu sine o arhitectură îndrăzneață de stil gotic târziu, în timp ce lucrările de renovare din perioada renascentistă și barocă au introdus forme mai curtenești, mai ordonate și mai reprezentative în palate și pe fațade.
Intervenții moderne și conservare
Secolele al XIX-lea și al XX-lea au fost marcate mai degrabă de finalizarea, restaurarea și reinterpretarea unor proiecte existente decât de punerea unor fundații cu totul noi. Arhitectura neogotică a contribuit la finalizarea Catedralei Sfântul Vitus, iar Jože Plečnik a dotat castelul din perioada prezidențială cu curțile sale elegante și moderne, terasele și aleile. Măsurile de conservare în curs de desfășurare asigură în continuare protejarea unui sit care este atât monument istoric, cât și sediu funcțional al statului.
Află mai multe despre istoria Castelului din Praga.